.


STARE CIVILĂ

 

 

SOLUȚIONAREA CERERILOR PRIVIND

ÎNREGISTRAREA ACTELOR ȘI FAPTELOR DE STARE CIVILĂ

 

 

1) Înregistrarea nașterii (detalii)

2) Înregistrarea căsătoriei (detalii)

3) Înregistrarea decesului (detalii)

4) Eliberarea certificatelor de stare civilă (detalii)

5) Eliberarea extraselor multilingve (detalii)

6) Transcrierea / înscrierea certificatelor de stare civilă (detalii)

a) Transcrierea certificatelor și extraselor de stare civilă procurate în străinătate (detalii)
b) Înscrierea în registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autoritățile străine (detalii)

7) Eliberarea certificatelor de atestare a domiciliului și a cetățeniei române (detalii)

8) Procedura schimbării de nume pe cale administrativă (detalii) - conform O.G. 41/2003 privind dobândirea și soluționarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial nr.68/2003, cu modificările și completările ulterioare

9) Înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă române privind schimbările de nume și/sau prenume efectuate de cetățenii români în străinătate (detalii)

10) Înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă române privind hotărârile de divorț pronunțate în străinătate (detalii)

11) Codul numeric personal (detalii)

12) Rectificarea actelor de stare civilă (detalii)

13) Divorțul pe cale administrativă (detalii)

14) Lista statelor ale căror documente sunt scutite de apostilare sau supralegalizare (detalii)

15) Lista statelor ale căror documente trebuie obligatoriu apostilate (detalii)

16) Lista statelor membre ale Uniunii Europene (detalii)

17) Lista statelor membre ale Spațiului Economic European (detalii)

18) Lista statelor semnatare ale Convenției de la Viena (detalii)

19) Informare cu privire la conținutul Regulamentului UE 2016/1191 (detalii)

20) Regulamentul CE 2201/2003 (deschide)

Commission Internationale de l`État Civil, CIEC http://www.ciec1.org/

Portalul European e-Justice, https://beta.e-justice.europa.eu

 

 

1) ÎNREGISTRAREA NAȘTERII

 

Înregistrarea nașterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Termenul pentru declararea și înregistrarea nașterii copilului este de:

a) 30 zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață;

b) 3 zile de la data nașterii, pentru copilul născut mort;

c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile;

d) 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unități sanitare.

Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere.

Întocmirea actului de naștere se face pe baza declarației verbale a persoanelor prevăzute de art. 16 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

  • oricare dintre părinți; în cazul în care părinții, din diferite motive nu pot declara nașterea copilului, această obligație revine:
    • medicului;
    • persoanelor care au fost de față la naștere;
    • asistentului social;
    • personalului cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea;
    • oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului.

I. Documentele necesare înregistrării nașterii:

  • certificatul medical constatator al nașterii;
  • actul de identitate al mamei și/sau al declarantului, dacă nașterea nu este declarată de mamă;
  • certificatul de căsătorie al părinților copilului, în original și în copie dacă sunt căsătoriți; în cazul în care căsătoria părinților a fost încheiată în străinătate și nu a fost ranscrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea în regim de urgență a certificatelor de stare civilă emise de autoritățile străine în registrele de stare civilă române; nașterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinților;
  • * declarație scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, în situația în care părinții poartă nume de familie diferit; în lipsa acordului părinților cu privire la numele de familie al copilului, instanța de tutelă hotărăște numele copilului și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P./primăria unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naștere; certificatul de naștere se eliberează numai după înscrierea mențiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanța de tutelă; similar se procedează și în cazul în care ofițerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, iar părinții nu vor să opteze pentru un alt prenume;
  • pentru copilul născut în afara căsătoriei, * declarație de recunoaștere, dată în fața ofițerului de stare civilă care înregistrează nașterea, din care să rezulte și numele de familie pe care îl dobândește copilul, la care se anexează consimțământul mamei; recunoașterea fără încuviințarea purtării numelui minorului se poate face și în fața notarului public; tatăl minor îl poate recunoaște singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoașterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice;
  • *declarație cu privire la domiciliul copilului, în cazul în care părinții au domicilii diferite; dacă declararea nașterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinți, se prezintă declarația notarială a oricăruia dintre părinți, din care să rezulte domiciliul copilului;
  • *declarație cu privire la naționalitatea copilului și a părinților.

* declarații – formulare tipizate care se completează la S.P.C.L.E.P. / primărie în fața ofițerului de stare civilă delegat.

În cazul în care unul dintre părinți sau ambii sunt cetățeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele menționate, precum și următoarele:

  • pașaportul părintelui cetățean străin sau apatrid/părinților cetățeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original și în copie. În cazul actelor de identitate/călătorie care nu conțin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare ale persoanei; totodată, dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie și prenumele se solicită declarația notarială a titularului în acest sens;
  • certificatul de căsătorie al părinților copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinți este cetățean român; dacă ambii părinți sunt cetățeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum și traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după caz;
  • când declarația nașterii este făcută de un cetățean străin, necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

În situația în care ambii părinți au vârsta sub 14 ani sunt necesare, pe lângă certificatul medical constatator al nașterii, următoarele:

  • certificatul de naștere al mamei, al tatălui după caz;
  • actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinții copilului;
  • actul de identitate al declarantului, dacă nașterea nu este declarată de reprezentantul legal al mamei copilului;
  • expertiza psihiatrică care să facă dovada discernământului la momentul recunoașterii copilului de către tatăl minor.

II. În situația în care mama nu poate prezenta un act de identitate, este necesar și documentul întocmit de reprezentantul poliției cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la datele de identificare a mamei și a verificărilor în registrele de stare civilă și în Registrul Național de Evidență a Persoanelor;

III. În situația în care nașterea mamei nu este înregistrată, declarația nașterii se face în scris de către persoanele prevăzute la art. 16 din actul normativ de referință, în baza următoarelor documente:

  • procesul verbal privind identitatea declarată de mamă, întocmit de reprezentantul D.G.A.S.P.C., al poliției și de cel al unității sanitare;
  • certificatul medical constatator al nașterii;
  • actul de identitate al declarantului;
  • în situația în care copilul nu este recunoscut de tată este necesară dispoziția primarului unității administrativ teritoriale unde se înregistrează nașterea, cu privire la numele de familie și prenumele copilului;
  • în situația în care copilul este recunoscut de tată este necesară declarația de recunoaștere din partea acestuia din care să rezulte numele de familie pe care îl dobândește copilul, la care se anexează și consimțământul mamei.

IV. Atunci când declararea nașterii se face după expirarea termenelor legale, actul de naștere se întocmește la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum și cu avizul conform al serviciului public comunitar județean de evidență al persoanelor.

Cererea se depune fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze nașterea, fie la S.P.C.L.E.P./primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinți/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituția interesată.

Sunt necesare după caz, documentele prevăzute la art. 14^1 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 119/1996 republicată, iar dacă nu există certificat medical constatator al nașterii este necesar raportul de expertiză medico-legală.

Dispozițiile menționate se aplică în mod corespunzător și în cazul în care nașterea unui cetățean român s-a produs în străinătate și nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinților, iar declararea nașterii sau înregistrarea nașterii se face în țară la S.P.C.L.E.P. /primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinți (după ce M.A.I. verifică prin M.A.E. dacă nașterea a fost înregistrată în străinătate).

Înregistrarea tardivă a nașterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani se face în baza documentelor prevăzute la pct. I, iar dacă nu există certificat medical constatator al nașterii, este necesară expertiza medico-legală cu privire la data nașterii, în format an, lună, zi, și sexul persoanei.

La înregistrarea tardivă a nașterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se prezintă documentele necesare înregistrării nașterii copilului cu vârsta de până la 14 ani, precum și declarația persoanei a cărei naștere nu a fost înregistrată și, după caz, a părinților sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările și completările ulterioare; declarația se dă în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă.

Înregistrarea tardivă a nașterii persoanei majore

Cererea scrisă a declarantului este însoțită de următoarele documente:

  • certificatul medical constatator al nașterii;
  • declarația persoanei a cărei naștere nu a fost înregistrată, dată în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă, la care anexează două fotografii mărimea 3/4 cm;
  • declarația a doi membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în fața ofițerului de stare civilă.

În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a nașterii sale, aceasta dă o declarație în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naștere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Întocmirea actului de naștere pentru copilul/majorul găsit se face la S.P.C.L.E.P. / primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit copilul, în baza următoarelor documente:

  • declarația scrisă a persoanei care l-a găsit, ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unității administrativ-teritoriale în raza căreia a fost găsit copilul;
  • procesul-verbal întocmit și semnat de reprezentantul unității de poliție competente, de medic și de reprezentantul S.P.A.S.;
  • dispoziția de stabilire a numelui și prenumelui, emisă de primar, pentru situațiile în care nu se cunosc numele de familie și prenumele copilului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22 din H.G. nr. 64/2011, republicată;
  • expertiza medico-legală privind stabilirea sexului și a vârstei aproximative ale copilului.

Întocmirea actului de naștere pentru copilul părăsit de mamă în unități sanitare se face după împlinirea termenului legal de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare, în baza procesul-verbal de constatare a părăsirii și a următoarelor documente:

  • certificatul medical constatator al nașterii;
  • autorizarea instanței de tutelă în a cărei rază a fost părăsit copilul, cu privire la măsura plasamentului în regim de urgență;
  • răspunsul poliției cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei;
  • dispoziția de stabilire a numelui și prenumelui, emisă de primar, pentru situațiile în care nu se cunosc numele de familie și prenumele copilului;
  • declarația de înregistrare a nașterii.

 

2) ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI

1. Căsătoria între doi cetățeni români

2. Căsătoria între un cetățean român și un cetățean străin (căsătorie mixtă)

 

1. Căsătoria între doi cetățeni români

Declarația de căsătorie se face personal, de către viitorii soți, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reședință al unuia dintre ei.

Prin excepție, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, numai cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

Declarația de căsătorie și încheierea acesteia se pot face în afara sediului S.P.C.L.E.P. sau, după caz, al primăriei competente, pe baza documentelor justificative, în cel de-al doilea caz cu aprobarea primarului.

Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie. Primarul unității administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviințeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului legal.

Dacă de la data depunerii declarației de căsătorie au trecut 30 de zile și căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, aceștia vor face o nouă declarație de căsătorie.

În declarația de căsătorie, viitorii soți vor menționa următoarele:

  • că nu există niciun impediment legal la căsătorie;
  • numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei; viitorii soți pot conveni să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite; de asemenea un soț poate să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite;
  • regimul matrimonial ales; viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, *separația de bunuri sau *comunitatea convențională;
  • naționalitatea.

Odată cu declarația de căsătorie, viitorii soți vor prezenta următoarele documente:

  • documentul cu care se face dovada identității și a domiciliului/reședinței, după caz, în original și copie;
  • certificatul de naștere, în original și în copie;
  • certificatul medical privind starea sănătății, valabil 14 zile de la data emiterii și care trebuie să cuprindă mențiunea expresă că persoana se poate sau nu căsători (certificat prenupțial);
  • acte, în original și în copii traduse și legalizate ori certificate de ofițerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare dacă este cazul (certificatul de deces al fostului soț, certificatul de naștere sau de căsătorie, cu mențiunea de desfacere a căsătoriei, sentința de divorț rămasă definitivă și irevocabilă).

În situația în care viitorii soți stabilesc un alt regim matrimonial decât cel al comunității legale, aceștia vor prezenta *convenția matrimonială autentificată de către notarul public.

Dovada identității pentru cetățenii români se poate face cu buletinul de identitate, cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie, care trebuie să fie valabile atât la data depunerii declarației de căsătorie, cât și la data oficierii căsătoriei.

În cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.), aceștia se vor legitima cu pașaportul aflat în termen de valabilitate, respectiv cu C.I.P. C.R.D.S.

În aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afișarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se încheie căsătoria, precum și pe pagina de internet a acesteia.

Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există o piedică legală ori dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite. Opunerea la căsătorie se va face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care ea se întemeiază.

Căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.

 

2. Căsătoria între un cetățean român și un cetățean străin (căsătorie mixtă)

 

I. Legitimarea cetățenilor străini la încheierea căsătoriei

Cetățenii străini care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor face dovada identității și a dreptului de ședere, astfel:

a) Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European: cu documentul de identitate sau pașaportul emise de statul ai căror cetățeni sunt;

b) Străinii din statele terțe: cu pașaportul emis de statul ai căror cetățeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României;

c) Apatrizii: cu pașaport emis în baza Convenției privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoțit de permisul de ședere temporară sau permanentă;

d) Cetățenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecție în România: cu document de călătorie emis în baza Convenției de la Geneva din 1951 sau cu documentul de călătorie pentru străinii care au obținut protecție subsidiară-protecție umanitară condiționată;

e) Cetățenii străini solicitanți de azil în România: cu pașaportul emis de statul ai căror cetățeni sunt, însoțit de documentul temporar de identitate;

*Rezidenții străini fac dovada domiciliului/reședinței cu documentul eliberat de I.G.I.

*Documentele de identitate și viza de intrare pe teritoriul României trebuie să fie valabile atât la data depunerii declarației de căsătorie, cât și la data oficierii căsătoriei.

II. Cetățenii străini la depunerea dosarului de căsătorie trebuie să prezinte, pe lîngă documentele enumerate mai sus, și documentul eliberat sau autentificat de misiunea diplomatică a statului de cetățenie acreditată în România, din care să rezulte că cetățeanul străin îndeplinește condițiile de fond prevăzute de legea sa națională și nu există impedimente pentru a încheia căsătoria în România.

Cetățenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență juridică în materie civilă și de dreptul familiei vor prezenta documente eliberate de autoritățile competente din țările respective, datate recent – maxim 3 luni de la emitere, ori care au prevăzut în conținut termenul de valabilitate. Aceste state sunt următoarele: Republica Albania, Republica Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă, Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreea, Croația, Cuba, Republica Franceză, Republica Macedonia, Republica Moldova, Republica Muntenegru, Republica Populară Mongolă, Republica Polonă, Federația Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Ungară, Ucraina.

Documentele eliberate de aceste state sunt SCUTITE DE APOSTILARE și SUPRALEGALIZARE.

III. Cetățenii ale căror state nu au misiune diplomatică sau oficiu consular de carieră acreditat în România vor da declarații pe proprie răspundere, autentificate de un notar public, din care să rezulte că viitorul soț, cetățean străin sau apatrid, nu este căsătorit și îndeplinește condițiile de fond cerute de legea sa națională pentru încheierea căsătoriei.

IV. Cetățenii străini vor prezenta și declarații notariale din care să rezulte că îndeplinesc condițiile necesare încheierii căsătoriei în România.

V. Reglementări speciale la încheierea căsătoriei dintre un cetățean român și un cetățean străin aparținând unuia din următoarele state: Israel, Norvegia, Elveția, Arabia Saudită, Kuwait, Germania, Ucraina, Republica Moldova, Olanda, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă, Cuba, India, Ungaria, Georgia, Republica Chile, Spania, R. Slovacia, Canada și Maroc, SUA .

Pentru mai multe informații vă veți adresa ofițerului de stare civilă delegat din cadrul S.P.C.L.E.P. / primăriei în a cărei rază administrativ teritorială urmează să se încheie căsătoria.

VI. Documentele administrative emise de statele semnatare ale Convenției de la Haga vor fi în mod obligatoriu APOSTILATE.

VII. Documentele administrative emise de autoritățile care nu au ratificat Convenția de la Haga și nu au tratate/convenții/acorduri încheiate cu România, vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art. 1093 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.

SUPRALEGALIZARE - pe lângă ștampila organului emitent, actul trebuie să aibă ștampila Ambasadei sau a Consulatului român din statul de origine, sau a Ambasadei ori Consulatului statului de origine din România și, în ambele situații, ștampila Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Generală Afaceri Consulare - Biroul Legalizări Documente.

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
DEPARTAMENTUL CONSULAR
BIROUL LEGALIZĂRI DOCUMENTE
https://www.mae.ro/node/6869


Adresa: Aleea Alexandru nr.24, sector 1, București
Telefon 021.319.68.75
e-mail: legalizari@mae.ro

PROGRAM DE LUCRU CU PUBLICUL

De luni până vineri, inclusiv
orele: 09:00 – 12:00; 13:00 – 16:00

Supralegalizarea se efectuează în ziua depunerii cererii.

 

VIII. În cazul persoanelor care au statutul de refugiat sau de solicitant de azil în România și au dobândit cetățenia română, documentele de stare civilă sunt exceptate de la apostilare sau supralegalizare.

IX. Când viitorii soți au locul nașterii în România și se legitimează cu documente de identitate eliberate de autoritățile altui stat, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naștere și documentul de legitimare rezultă că au intervenit modificări în statutul civil, se procedează mai întâi la înscrierea, pe marginea actului de naștere a mențiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primește declarația de căsătorie.

 

3) ÎNREGISTRAREA DECESULUI

 

Actul de deces se întocmește la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria localității pe raza căreia s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul.

Termenele pentru declararea și înregistrarea decesului:

  • 3 zile de la data încetării din viață a persoanei, în situația în care cauza decesului este naturală; în acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât și ziua în care se face declarația.
  • 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al găsirii, când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum și în cazul găsirii unui cadavru.

Odată cu declarația de deces, declarantul va depune și următoarele acte:

  • certificatul medical constatator al decesului, întocmit și semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;
  • certificatul de naștere și de căsătorie, după caz;
  • actul de identitate al celui decedat;
  • documentul de evidență militară, pentru persoanele supuse obligațiunilor militare;
  • copia actului de identitate al declarantului.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă și/sau actul de identitate al persoanei decedate, va declara în scris motivul neprezentării acestora și datele de stare civilă ale decedatului.

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum și în cazul găsirii unui cadavru, fie că este sau nu identificat, înregistrarea se face în baza certificatului medical constatator al decesului și a dovezii eliberată de poliție sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces.

În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului, iar declarația se face în scris, arătând motivele întârzierii.

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătorești definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, de către S.P.C.L.E.P. / primăria unității administrativ-teritoriale de la:

  • locul de naștere al celui declarat mort;
  • domiciliul celui declarat mort, în cazul în care actul de naștere a fost întocmit la autoritățile locale din străinătate;
  • domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morții, în situația în care locul nașterii și domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

 

4) ELIBERAREA CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ

 

Certificatele de stare civilă se eliberează numai cetățenilor care posedă act/document de identitate valabil, atât la data depunerii cererii, cât și la data eliberării, care poate fi:

  • buletinul de identitate/cartea de identitate  sau  cartea de identitate provizorie- pentru cetățenii români cu domiciliul în țară;
  • pașaportul CRDS -  pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate; dacă pașaportul este expirat, structura de stare civilă efectuează verificări la structura de evidență a persoanelor din cadrul S.P.C.L.E.P., prin care se stabilesc datele cu care cetățeanul român este înscris în R.N.E.P.; eliberarea certificatului de stare civilă se face în baza acestor verificări și a pașaportului expirat sau a titlului de călătorie, dupa caz;
  • documentul de identitate sau pașaportul emis de statul aparținător -  pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European;
  • pașaportul emis de statul ai cărui cetățeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României –  pentru cetățenii străini din statele terțe.

În cazul cetățenilor români cu domiciliul în țară , când aceștia solicită eliberarea unui certificat de stare civilă și  nu dețin act de identitate valabil , vor fi îndrumați ca în prealabil să se prezinte la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor pentru eliberarea unei  cărți de identitate provizorii. În cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate  ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în țară și au pașaportul românesc pierdut/furat/deteriorat sau nu au avut niciodată pașaport românesc li  se eliberează certificate pe baza documentului valabil eliberat de autoritățile străine.

Certificatele de naștere se eliberează numai titularilor sau reprezentanților legali ai acestora.  Minorilor cu vârsta sub 14 ani și minorilor cu vârsta peste 14 ani care nu au avut niciodată act de identitate, li se eliberează certificatul de naștere la cererea părinților sau a reprezentantului legal. Persoanelor puse sub interdicție li se eliberează certificatul de naștere la cererea reprezentantului legal.Minorilor cu vârsta de peste 14 ani, titulari de acte de identitate vor solicita eliberarea certificatul de naștere în nume propriu.

Certificatul de căsătorie se poate elibera unuia dintre soți sau, la cerere, ambilor soți.  Pentru soțul supraviețuitor sau, în caz de divorț, pentru motive întemeiate, se pot elibera certificate de căsătorie, cu mențiunile corespunzătoare. Certificatul de deces se eliberează membrilor familiei defunctului (soția și copiii, rude ale decedatului, până la gradul al IV-lea, inclusiv) sau altor persoane îndreptățite (persoane stabilite prin testament ori, care potrivit legii, sunt obligate să dispună cu privire la înmormântare – angajate prin contract).

Certificatele de stare civilă se pot elibera și altor persoane împuternicite prin  procură specială, autentificată ,   cu respectarea   prevederilor legale de apostilare sau supralegalizare, după caz, iar persoanele cu domiciliul sau reședința în străinătate pot solicita procurarea certificatelor și pe cale diplomatică, prin intermediul M.A.E.-D.C.

Solicitarea eliberării certificatelor de stare civilă se poate face atât la S.P.C.L.E.P. / primăria care are în păstrare registrele în care au fost înregistrate actele, cât și la S.P.C.L.E.P. / primăria locului de domiciliu/reședință petiționar.

În cazul cetățenilor străini sau persoanelor fără cetățenie care au domiciliul pe teritoriul României , ale căror acte de stare civilă au fost întocmite în registrele române, li se eliberează certificate de stare civilă în aceleași condiții ca și cetățenilor români.  Dacă titularul actului și-a schimbat numele și/sau prenumele în străinătate, iar această mențiune nu este înscrisă pe marginea actului, la cerere se anexează fotocopia pașaportului, precum și copia împreună cu traducerea documentului, din care să rezulte schimbarea de nume.

 

5) ELIBERAREA EXTRASELOR MULTILINGVE ALE ACTELOR DE STARE CIVILĂ

 

Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind nașterea, căsătoria sau decesuleliberate de autoritățile române sunt documente cu aceeași putere doveditoare ca și certificatele de stare civilă și se folosesc de către titulari și persoanele îndreptățite în fața autorităților străine din statele părți la Convenția nr. 16  (Lista statelor semnatare ale Convenției de la Viena), precum și în fața misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României, cu excepția situației când necesitatea prezentării certificatului de stare civilă în original în fața acestor autorități este prevăzută în mod expres prin dispozițiile legale în vigoare.

Extrasele multilingve eliberate de către autoritățile competente ale statelor părți la această convenție, altele decât România, sunt recunoscute de către autoritățile și instituțiile române fără traducere, apostilare, legalizare sau altă formalitate echivalentă.

Cererea  privind eliberarea extrasului multilingv poate fi adresată S.P.C.L.E.P. ori, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale:

a) care are în păstrare actul de stare civilă;

b) de la locul de domiciliu/reședință al solicitantului.

Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind nașterea și/sau căsătoria se eliberează titularilor sau reprezentanților legali ai acestora, iar extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind decesul se eliberează membrilor familiei ori altor persoane îndreptățite.

Extrasele multilingve se pot elibera și altor persoane împuternicite prin procură specială, în original (notarială sau consulară).

Extrasele multilingve se eliberează numai cetățenilor care posedă  act/document de identitate valabil , atât la data depunerii cererii, cât și la data eliberării, care poate fi:

  • buletinul de identitate/cartea de identitate  sau  cartea de identitate provizorie- pentru cetățenii români cu domiciliul în țară;  minorii în vârstă de peste 14 ani , deținători sau nu ai unui act de identitate, au dreptul să solicite și să primească extrase multilingve de naștere sau de căsătorie în nume propriu,  asistați, după caz,  de unul dintre părinți sau de tutore, care semnează cererea de eliberare a extrasului multilingv;
  • pașaport valabil -  pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate și străinii ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România;
  • documentul de identitate sau pașaportul emise de statul aparținător -  pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene  și ai Confederației Elvețiene;
  • permis de ședere temporar sau pe termen lung ori,  după caz,  pașaport , emis în baza Convenției privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954, la care România a aderat prin Legea nr. 362/2005 – pentru apatrizii ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România.

La cerere, solicitanților li se pot elibera concomitent mai multe extrase multilingve completate în baza aceluiași act de stare civilă.

 

DIRECȚIA PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE București, prin Serviciul central de stare civilă ,  întreprinde măsuri pentru procurarea extraselor multilingve, la cererea următoarelor categorii de persoane fizice:

a) străini care s-au adresat misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România și ale căror acte și fapte de stare civilă s-au produs și s-au înregistrat în România;

b) cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate, care s-au adresat misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României sau Ministerului Afacerilor Interne;

c) apatrizi care s-au adresat misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României sau Ministerului Afacerilor Interne și ale căror acte și fapte de stare civilă s-au produs și s-au înregistrat în România.

 

DIRECȚIA PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE București  poate primi cereri de procurare a extraselor multilingve, pentru persoanele menționate mai sus, prin intermediul:

a) misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare străine acreditate în România, pentru cetățenii statelor pe care le reprezintă;

b) misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare ale României, pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate și pentru apatrizi;

c) Ministerului Afacerilor Interne, pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate și apatrizii care s-au adresat direct acestei instituții.

 

Lista statelor semnatare ale Convenției de la Viena

 

 

6) TRANSCRIEREA/ÎNSCRIEREA CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ  

 

a) TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR ȘI A EXTRASELOR DE STARE CIVILĂ PROCURATE DIN STRĂINĂTATE

Actele de stare civilă ale cetățenilor români întocmite de autoritățile străine, se  TRANSCRIU   obligatoriu   în registrele de stare civilă române în termen de 6 luni de la întoarcerea în țară sau de la primirea din străinătate a certificatului ori extrasului de stare civilă

TRANSCRIEREA  certificatelor ori extraselor de stare civilă procurate din străinătate, pentru cetățenii români, se efectuează cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al Serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor.

Cererile de transcriere se fac în  nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială , autentificată, apostilată sau supralegalizată, după caz, și se depun la S.P.C.L.E.P. sau la primăria unității administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, se aprobă de către primar, după ce s-a obținut avizul prealabil al S.P.C.J.E.P.

Minorii în vîrstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naștere în nume propriu asistați de unul dintre părinți sau, după caz de tutore,  ori prin împuternicit cu procură specială  (excepție făcând cazurile de redobândire sau acordare cetățenie română) ; în situația în care părinții au domicilii diferite,   S.P.C.L.E.P. / primăria competent(ă)  privind transcrierea certificatului de naștere poate fi  oricare din cele două pe a căror rază au domiciliul părinții minorului .

Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinți au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor de naștere se depune la S.P.C.L.E.P./primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinți în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinți.

Pentru cetățenii români cu vârsta peste 18 ani care au domiciliul în străinătate, cererea se adresează primarului unității administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în țară,  iar dacă nu au avut domiciliul în România  (cu excepția celor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare),  primarului sectorului 1 al municipiului București.

* Cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română  în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare  și care nu au avut niciodată domiciliul în România , adresează cererea de transcriere după cum urmează:

  • primarilor sectoarelor municipiului București;
  • primarilor municipiilor reședință de județ.

* În aceste situații cererea de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve de stare civilă se depune numai PERSONAL de către titulari sau reprezentanții legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România.

Pentru minori cererea de transcriere/înscriere poate fi depusă de către unul dintre părinți sau, după caz, de reprezentantul legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita și personal.

Cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română  și care au avut domiciliul în România  depun cerea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve de stare civilă la S.P.C.L.E.P. / primăria unității administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia se află:

  • ultimul loc de domiciul avut în țară, înainte de pierderea cetățeniei române;
  • adresa imobilului în care a locuit înainte de dobândirea cetățeniei române, înscrisă în documentul eliberat de structura pentru imigrări (permisul de ședere pe termen lung eliberat de I.G.I.).

În cazul  transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adresează primarului unității administrativ-teritoriale de  la domiciliul comun al soților , iar dacă soții au  domicilii diferite, la  oricare din cele două primării  pe raza căreia aceștia au domiciliul.

În cazul  transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unității administrativ-teritoriale  a locului de domiciliu al solicitantului  sau primarului unității administrativ-teritoriale  de la ultimul domiciliu avut în țară de către persoana decedată .

 

Cererea de transcriere este însoțită de următoarele documente:

 

    • certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autoritățile străine, cu respectarea prevederilor legale privitoare la apostilare sau supralegalizare, după caz, în original, copie și traducere legalizată;
    • copia actului de identitate sau a pașaportului, după caz (titular/solicitant);
    • în cazul transcrierii certificatelor de naștere, se vor anexa copii ale certificatelor de naștere și/sau căsătorie ale părinților;
    • declarația părintelui care solicită transcrierea cu privire la domiciliul minorului, în cazul în care părinții au domicilii diferite, dată în fața ofițerului de stare civilă delegat; în cazul în care transcrierea este solicitată prin împuternicit, se va atașa   declarația notarială a părintelui  cu privire la  domiciliul minorului ;
    • în cazul transcrierii certificatelor de căsătorie, se vor anexa copiile certificatelor de naștere ale celor doi soți;
    • în cazul în care în certificatul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soților după căsătorie, se vor anexa  declarații autentificate, din partea soțului cetățean român sau a ambilor soți cetățeni români, cu privire la numele purtat după căsătorie.  Declarațiile vor fi date în țară la un notar public ori la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din străinătate, sau la un notar public străin, caz în care vor trebui să aibă aplicată apostila conform prevederilor Convenției de la Haga;
    • declarația din partea titularului actului ori a reprezentantului legal, dată în fața ofițerului de stare civilă delegat, din care să rezulte că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit; în cazul în care transcrierea este solicitată prin împuternicit, se va atașa   declarația notarială a persoanei care împuternicește  referitoare la acest aspect;
    • declarația notarială  a ambilor soți  din care să rezulte legea aplicabilă efectelor căsătoriei, română ori străină după caz, în situația în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la regimul matrimonial ales (căsătorii încheiate după data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare):
      • în cazul în care legea aplicabilă este legea română, se declară și regimul matrimonial ales,  comunitatea legală, separația de bunuri, comunitatea convențională , în ultimele două cazuri prezentându-se și convenția matrimonială autentificată de notarul public;
      • în situația în care legea aplicabilă este legea străină și totodată se prezintă o convenție matrimonială încheiată în străinătate, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată, după caz;
    • certificatul de cetățenie eliberat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie ori de autoritatea română din străinătate, ambasadă sau consulat.

Certificatele sau extrasele de stare civilă, precum și traducerile acestora, dacă sunt făcute în străinătate, vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, după caz, cu excepția:

  • celor eliberate de state cu care România are încheiate tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, care prevăd scutirea de apostilare sau supralegalizare;
  • celor eliberate de  statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu  Regulamentul UE 1191/2016 (însoțite în toate cazurile de formularele standard multilingve).

Cetățenii ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localități care au aparținut României, iar în prezent aceste localități se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita, potrivit legii, întocmirea actelor de stare civilă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale pe raza căreia își are domiciliul solicitantul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găsește în păstrarea Arhivelor Naționale.

 

b) ÎNSCRIEREA ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE DE LA MISIUNILE DIPLOMATICE SAU OFICIILE CONSULARE DE CARIERĂ ALE ROMÂNIEI A CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ ELIBERATE DE AUTORITĂȚILE  STRĂINE  

Cetățenii români aflați în străinătate  pot solicita înscrierea care îi privește în registrele de stare civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autoritățile străine, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul de reședință; înscrierea se face cu aprobarea șefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează.

Cererea de înscriere în registrele de stare civilă române se depune la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României din țara unde a fost făcută înregistrarea în prealabil ori din țara aflată în circumscripția consulară respectivă.

Cererea va fi însoțită de documentele enumerate mai sus .

Pentru  înscrierea  în registrele de stare civilă ale misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României  a certificatelor/extraselor de naștere , cererea va fi făcută de unul dintre părinți, de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, asistat de unul dintre părinți sau, după caz, de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială.

Pentru  înscrierea   certificatelor/extraselor de căsătorie , cererea va fi făcută de soțul cetățean român, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială; întocmirea actului se va face numai în condițiile în care s-a stabilit că soțul cetățean român are înscrise în registrele de stare civilă române toate modificările intervenite în statutul civil; dovada se face prezentând certificatul de naștere sau, după caz, de căsătorie, cu toate mențiunile înscrise, eliberat de autoritățile din țară.

Pentru  înscrierea certificatelor/extraselor de deces , cererea va fi făcută de unul dintre membrii familiei sau de către o altă persoană îndreptățită.

Certificatele/extrasele, precum și procura specială trebuie să fie apostilate sau legalizate de autoritatea competentă, conform practicii locale  (Informare cu privire la conținutul Regulamentului UE 2016/1191 ).

 

 

7) ELIBERAREA CERTIFICATELOR PRIVIND DOMICILIUL ÎNREGISTRAT ÎN REGISTRUL NAȚIONAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date eliberează certificate privind domiciliul înregistrat în Registrul Național de Evidență a Persoanelor, care urmează să fie folosite în străinătate, în scopul valorificării unor drepturi sau al apărării intereselor cetățenilor români. Cererile pentru eliberarea acestor certificate se pot depune la Serviciul public comunitar județean de evidență a persoanelor (D.G.E.P. Mureș), Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor de la locul de domiciliu al titularului sau la sediul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București (D.E.P.A.B.D. București), însoțite de copia actului de identitate.

Cererea de eliberare a certificatelor se poate face în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată în țară de un notar public, iar în străinătate de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al României din statul de reședință. Procurile date în străinătate la notarii publici străini vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, după caz, cu excepția celor întocmite în statele cu care România are încheiate tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, care prevăd scutirea de apostilare sau supralegalizare.

  • Model de cerere către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București pentru eliberarea unui certificat privind domiciliul înregistrat în R.N.E.P.
  • Model de cerere către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București pentru eliberarea unui certificat privind domiciliul înregistrat în R.N.E.P., depusă prin împuternicit
  • Model de cerere către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Mureș pentru înaintarea la D.E.P.A.B.D. București a cererii privind domiciliul înregistrat în R.N.E.P.
  • Model de cerere către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Mureș pentru înaintarea la D.E.P.A.B.D. București a cererii privind domiciliul înregistrat în R.N.E.P., depusă prin împuternicit.
  • Model de cerere către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București pentru eliberarea formularului standard multilingv care să însoțească certificatul privind domiciliul înregistrat în R.N.E.P.
  • Model de cerere către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București, depusă prin împuternicit, pentru eliberarea formularului standard multilingv care să însoțească certificatul privind domiciliul înregistrat în R.N.E.P.

 

8) PROCEDURA SCHIMBĂRII DE NUME PE CALE ADMINISTRATIVĂ

Este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și/sau a prenumelui, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă va depune o cerere la S.P.C.L.E.P., sau după caz, la primăria în a cărei rază teritorială își are domiciliul, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială ori împuternicire avocațială.

Cetățenii români cu domiciliul în străinătate vor depune cererea la S.P.C.L.E.P., sau după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România, iar dacă nu au avut vreodată domiciliul în țară, la D.S.C. – Sector 1 București.

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată și să fie însoțită  de următoarele acte :

  • copii de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
  • un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui,  exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an ;
  • consimțământul, dat în formă autentică, al celuilalt soț, în cazul schimbării numelui de familie purtat în timpul căsătoriei;
  • copia de pe decizia de aprobare a autorității tutelare, în cazurile prevăzute de art.7 din O.G. nr. 41/2003 *;
  • cazierul judiciar al solicitantului, valabil la data depunerii cererii (inclusiv pentru minorii de peste 14 ani);
  • cazierul fiscal ale solicitantului, valabil la data depunerii cererii;
  • orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare.

Cetățenii români cu domiciliul în străinătate vor depune în locul cazierului fiscal  o declarație notarială din care să rezulte faptul persoana în cauză nu are datorii față de statul român .

Sunt considerate ca  întemeiate  cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are numele de familie sau prenumele format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, și dorește schimbarea acestuia;
e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc;
f) când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere;
g) când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor;
h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopției, a menținerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiației ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
i) când soții au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite și ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naștere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, însă, întrucât nu a sesizat instanța pentru încuviințarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieții, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
l) când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate  justificate  și cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când persoana în cauză a adoptat minori și dorește ca aceștia să poarte un alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, iar soțul supraviețuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naștere;
c) când în urma divorțului un fost soț revine la numele de familie purtat anterior și care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută  prin divorț, și dorește să poarte numele dobândit la naștere;
d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți celălalt soț se recăsătorește și, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta dorește să poarte numele de familie dobândit la naștere;
e) când fostul soț dorește să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredințați spre creștere și educare, cu consimțământul fostului soț, dat în formă autentică;
f) când părinții au divorțat, iar copiii încredințați spre creștere și educare unuia dintre părinți, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfăcut adopția unei persoane căsătorite care are copii minori și în urma desfacerii adopției persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopție;
h) când unul dintre soți, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soț, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopție, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopției.

*O.G.nr.41/2003

Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinți sau, cu încuviințarea autorității tutelare, de către tutore. Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui, va hotărî autoritatea tutelară. Când cererea este făcută  de unul dintre părinți, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică.  Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicție ori este declarat judecătorește dispărut sau decăzut din drepturile părintești.

Când minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată și de acesta.

Pentru persoana pusă sub interdicție, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviințarea autorității tutelare. În cazul în care părinții copilului sunt decedați, necunoscuți, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți ori dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești și nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum și în cazul în care instanța judecătorească nu a hotărât încredințarea copilului unei familii sau unei persoane, în condițiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean, ori, după caz, a consiliului local municipal, orășenesc, comunal sau al sectorului municipiului București.

 

 

9) ÎNSCRIEREA DE MENȚIUNI ÎN ACTELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE PRIVIND SCHIMBĂRILE DE NUME ȘI/SAU PRENUME EFECTUATE DE CETĂȚENII ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE

 

Modificările intervenite în statutul civil al cetățenilor români aflați în străinătate se înscriu de ofițerul de stare civilă delegat prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă, cu aprobarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București.

Înscrierea acestor mențiuni se face în baza cererilor adresate fie misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României acreditat în statul de reședință, fie S.P.C.L.E.P./primăriei care are în păstrare actele de stare civilă ale solicitanților, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială ori împuternicire avocațială. În procură este necesar să se facă referire în mod expres la faptul că persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanți atât în vederea depunerii documentelor pentru înscrierea mențiunii, cât și a ridicării noilor certificate de la oficiile de stare civilă unde sunt înregistrate actele de stare civilă ale acestora.

Cererea va fi însoțită  de următoarele documente:

1. documentul de schimbare a numelui și/sau prenumelui, emis de autoritățile  străine, în original și copii (o copie va rămâne la cerere și câte o copie la fiecare dintre certificatele ce urmează a fi schimbate);
2. traducerea legalizată a documentului, în original și copii (o copie va rămâne la cerere și câte o copie la fiecare dintre actele în baza cărora au fost emise certificatele ce urmează a fi schimbate); traducerea se va face la un notar public din țară, la misiunea diplomatică ori la oficiul consular de carieră al României din țara de reședință a solicitantului sau la un notar străin, cu respectarea prevederilor legale de apostilare sau supralegalizare, după caz;
3. copia certificatului de naștere și/sau căsătorie al persoanei pentru care se solicită înscrierea mențiunii;
4. documentele cu care se face dovada identității, în original și copie (pașaport străin, pașaport românesc, dacă este cazul.

În situația în care solicitantul deține numai pașaportul emis de către autoritățile străine pe noul nume fără a fi în posesia actului administrativ (notarial, judecătoresc, după caz) de schimbare a numelui și/sau  prenumelui în străinătate, sunt aplicabile prevederile art. 4 alin.(2) lit. b) și e) din O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările și completările ulterioare.

 

 

10) ÎNSCRIEREA DE MENȚIUNI ÎN ACTELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE PRIVIND HOTĂRÂRILE DE DIVORȚ PRONUNȚATE ÎN STRĂINĂTATE

 

Cererea prin care se solicită înscriere mențiunilor de căsătorie și de desfacere a acesteia se depune la S.P.C.L.E.P. / primăria care are în păstrare actul de naștere al soțului care solicită înscrierea acestora. În situația în care căsătoria a fost înregistrată în România, cererea de înscriere a mențiunii de divorț se depune la S.P.C.L.E.P. / primăria care are în păstrare actul de căsătorie.

Toate deciziile de divorț (hotărâri judecătorești, decizii emise de autoritățile administrative și religioase) pronunțate în statele terțe (în afara celor din spațiul UE și a celor cu care România are încheiate tratate/convenții) vor fi recunoscute de tribunalul competent și vor fi înscrise în registrele de stare civilă române fără avizul D.E.P.A.B.D. București.

În acest caz, cererea va fi însoțită de hotărârea străină și traducerea acesteia, în copie, hotărârea  de recunoaștere pronunțată de instanța competentă din România, definitivă și irevocabilă, în original, precum și de declarația notarială a soților/soțului care solicită înscrierea mențiunii de divorț, din care să rezulte numele pe care aceștia/acesta îl poartă în urma divorțului, în situația în care din sentință nu reiese acest lucru.

Avizul D.E.P.A.B.D. se solicită pentru înscrierea pe marginea actelor de stare civilă prin mențiune a hotărârilor pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene și în statele cu care România are încheiate tratate/convenții sau acorduri privind asistența juridică în materie civilă și care sunt recunoscute de plin drept în România.

În acest caz, cererea va fi însoțită de hotărârea străină în original, copie și traducerea legalizată, precum și declarația notarială a soților/soțului care solicită înscrierea mențiunii de divorț, din care să rezulte numele pe care aceștia/acesta îl poartă în urma divorțului, în situația în care din sentință nu reiese acest lucru.

Observație: în situația în care se solicită și înscrierea mențiunii de căsătorie, se va atașa certificatul/extrasul de căsătorie străin apostilat sau supralegalizat, după caz, în original, copie și traducerea legalizată.

De asemenea, statelor membre ale UE li se aplică Regulamentul CE 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, în sensul că, pe lângă hotărârea judecătorească străină definitivă care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale, se va prezenta certificatul prevăzut la art. 39 conform Regulamentului de mai sus.

 

 

11) CODUL NUMERIC PERSONAL

 

CODUL NUMERIC PERSONAL (C.N.P.)  reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană și constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică.

Atribuirea codului numeric personal de către ofițerul de stare civilă se face pe baza datelor înscrise în actul de naștere, cu privire la sex și data nașterii.

Codul numeric personal atribuit unei persoane nu poate fi schimbat decât în cazurile în care se modifică, potrivit legii, datele privind sexul și data nașterii, ori când a fost atribuit în mod eronat.

Modificarea codului numeric personal atribuit sau înscris greșit în actele de stare civilă se face la cererea persoanei în cauză sau a reprezentantului legal al acesteia, ori din oficiu, numai cu avizul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor și cu aprobarea primarului.

Pentru persoanele născute înaintea datei de 01.01.1980 care nu au atribuit C.N.P., acordarea de C.N.P. se realizează astfel:

1. pentru cetățenii români născuți în România, S.P.C.L.E.P.-ul de la locul de domiciliu, în momentul eliberării unui nou act de identitate solicită acordarea unui C.N.P. la  D.E.P.A.B.D., prin intermediul S.P.C.J.E.P.
2. pentru cetățenii români născuți în străinătate și ale căror acte de naștere au fost transcrise/înscrise în registrele de stare civilă române, C.N.P. se atribuie de către D.E.P.A.B.D. prin B.J.A.B.D.E.P, la solicitarea structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P., concomitent cu avizarea cererii de transcriere sau ulterior înscrierii.

În cazul solicitării de C.N.P. necesar eliberării pașaportului simplu electronic cu date biometrice incluse, cererea tip ( model de cerere depusă personal  sau prin  împuternicit ) se depune de către solicitant la S.P.C.J.E.P., însoțită de următoarele documente în original și în copie:

  • certificatul de naștere și de căsătorie, dacă este cazul;
  • documentul de identificare valabil (act de identitate sau pașaport, eliberat de autoritățile străine);
  • pașaportul românesc;
  • documentul prin care face dovada cetățeniei române;
  • procură specială și act de identitate împuternicit, după caz.

 

12) RECTIFICAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

 

Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe maginea acestora, reprezintă procedura administrativă de îndreptare a unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă, în temeiul dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al S.P.C.J.E.P.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, însoțită de actele doveditoare, se depune de către persoana interesată la S.P.C.L.E.P. sau la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la S.P.C.L.E.P. sau la primăria de la locul de domiciliu.

Cererea se soluționează în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziției de către primarul localității, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate se rectifică numai în următoarele situații:

   a) când eroarea se datorează autorităților locale străine care au înregistrat inițial actul și persoana interesată prezintă documentul eliberat de autoritățile străine;
   b) când eroarea se datorează ofițerului de stare civilă delegat care a transcris/înscris actul;
   c) când eroarea se datorează traducerii prezentate.

Potrivit prevederilor art. 93 alin. 1 din H.G. nr.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, în baza documentului eliberat de autoritățile străine, se operează mențiunea de rectificare a actului de stare civilă numai cu aprobarea D.E.P.A.B.D. București.

Cererea privind rectificarea actelor de stare civilă române întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate în baza documentului de rectificare eliberat de autoritățile străine va fi însoțită de următoarele documente:

  • documentul de rectificare, eliberat de autoritățile străine, în original și copie, cu respectarea prevederilor legale de apostilare sau supralegalizare, după caz;
  • traducerea legalizată a documentului, în original și copie;
  • certificatul de naștere și/sau căsătorie al persoanei pentru care se solicită rectificarea, în original și copie;
  • extras pentru uz oficial de pe actul de stare civilă, ex. I și II;
  • copie după actul de identitate al solicitantului.

 

13) DIVORȚUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ

 

Cererea de divorț pe cale administrativă se face în scris, se depune și se semnează personal de către ambii soți, în fața ofițerului de stare civilă delegat de la primăria / S.P.C.L.E.P. care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia/căruia se află ultima locuință comună a soților, însoțită de:

  • certificatele de naștere și căsătorie ale soților, în original și copie;
  • documentele cu care se face dovada identității, în original și copie;
  • buletinul de identitate/cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie-pentru cetățenii români cu domiciliul în țară;
  • pașaportul - pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate;
  • documentul de identitate sau pașaportul emise de statul aparținător - pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European;
  • pașaportul emis de statul ai cărui cetățeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României – pentru cetățenii străini din statele terțe.

Documentele de identitate și viza de intrare pe teritoriul României trebuie să fie valabile  atât la depunerea cererii, cât și la data eliberării certificatului de divorț.

În cererea de divorț fiecare dintre soți declară pe propria răspundere:

a)  că este de acord cu desfacerea căsătoriei;
b)  că nu are copii minori cu celălalt soț, născuți din căsătorie sau adoptați împreună cu acesta;
c)  că nu este pus sub interdicție;
d)  că nu a mai solicitat altor autorități desfacerea căsătoriei;
e)  adresa ultimei locuințe comune;
f)  numele pe care fiecare, sau, după caz, numai unul dintre aceștia urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei.

După înregistrarea cererii, se acordă soților un termen de 30 de zile calendaristice, calculate  de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, daca soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat, aceștia vor completa în fața ofițerului de stare civilă delegat, o declarație prin care își mențin cererea de desfacere a căsătoriei.

Odată întrunite condițiile legale, ofițerul de stare civilă delegat constată desfacerea căsătoriei prin acordul soților și eliberează certificatul de divorț foștilor soți în termen de maxim 5 zile lucrătoare.

Data eliberării certificatului de divorț constituie data la care este desfăcută căsătoria.

În termen de 15 zile de la data desfacerii căsătoriei, fostul soț care își schimbă numele de familie prin divorț este obligat să-și preschimbe actul de identitate.

Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorț pe cale administrativă este stabilită prin hotărâre a Consiliului Local al municipiului, orașului, comunei, după caz.

 

14) LISTA STATELOR CU CARE ROMÂNIA A ÎNCHEIAT TRATATE/CONVENȚII/ACORDURI DE ASISTENȚĂ JURIDICĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ȘI DE DREPTUL FAMILIEI ȘI ALE CĂROR DOCUMENTE SUNT SCUTITE DE APOSTILARE SAU  SUPRALEGALIZARE

1. Republica Albania
2. Republica Austria
3. Belgia (trebuie apostilate)
4. Bulgaria
5. Bosnia și Herțegovina
6. Republica Cehă
7. Republica Populară Chineză
8. Republica Populară Democrată Coreea
9. Croația
10. Republica Cuba
11. Republica Franceză
12. Republica Macedonia
13. Republica Moldova
14. Republica Populară Mongolă
15. Republica Muntenegru
16. Republica Polonă 
17. Federația Rusă 
18. Republica Serbia
19. Republica Slovacă 
20. Republica Slovenia 
21. Republica Ungară
22. Ucraina

 

15) LISTA STATELOR ALE CĂROR DOCUMENTE TREBUIE OBLIGATORIU APOSTILATE

 

A
Republica Africa de Sud, Principatul Andorra, Antigua-Barbuda, Republica Argentina, Republica Armenia, Comunitatea Australiană, Republica Azerbaidjan;


Comunitatea Bahamas, Barbados, Republica Belarus, Belgia, Belize, Republica Botswana, Statul Brunei Darussalam, Brazilia;

C
Republica Capului Verde, Republica Cipru, Republica Columbia, Insulele Cook, Republica Chile, Coreea de Sud;

D, E
Regatul Danemarcei, Comunitatea Dominica, Republica Dominicană, Republica Ecuador, Confederația Elvețiană, Republica Elenă, Republica El-Salvador, Republica Estonia;

F, G
Republica Insulelor Fidji, Republica Finlanda, Georgia, Republica Federală Germania, Grenada;

H, I, J
Honduras, Republica Islanda, Republica India, Republica Irlanda, Statul Israel, Republica Italiană, Japonia;

K, L
Republica Kazahstan, Regatul Lesotho, Republica Letonia, Republica Liberia, Principatul Liechtenstein, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului;

M
Republica Malawi, Republica Malta, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei De Nord, Republica Insulelor Marshall, Republica Mauritius, Statele Unite Mexicane, Principatul Monaco, Maroc;

N, O
Republica Namibia, Insulele Niue, Regatul Norvegiei, Noua Zeelandă, Olanda (Regatul Țărilor de Jos);

P, R
Republica Panama, Republica Peru, Republica Portugheză, România;

S
Federația Saint Kitts și Nevis, Statul Independent Samoa, Republica San Marino, Republica Seychelles, Saint Vincent și Grenadine, Saint Lucia, Serenissima, Republica Democrată Sao Tome și Principe, Regatul Spaniei, Statele Unite ale Americii, Regatul Suediei, Republica Surinam, Regatul Swaziland;

T, U, V
Regatul Tonga, Republica Trinidad Tobago, Republica Turcia, Republica Bolivariană a Venezuelei, Republica Vanuatu.

 

Atenție: statele semnatare ale convenției de la Haga, dar cu care România are încheiate tratate/convenții/acorduri de asistență juridică în materie civilă și de dreptul familiei nu sunt cuprinse în această listă, întrucât se aplică tratatul de asistență juridică și sunt scutite de apostilare.

De asemenea, statelor membre ale UE li se aplică Regulamentul UE 2016/1191 privind promovarea liberei circulații a cetățenilor prin simplificarea cerințelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului UE nr. 1024/2012 (anumite documente oficiale sunt scutite de apostilare, legalizare sau de la formalități similare - Capitolul I art. 1, art. 2 alin. 1 și art. 3)

Documentele care nu se regăsesc în situațiile enumerate mai sus vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art. 1093 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.

 

16) LISTA STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

1. Republica Austria
2. Regatul Belgiei
3. Regatul Danemarcei
4. Regatul Finlandei
5. Republica Franceză
6. Republica Federală Germană
7. Republica Elenă
8. Republica Italiană
9. Irlanda
10. Marele Ducat de Luxemburg
11. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
12. Țările de Jos (Olanda)
13. Republica Portugheză
14. Regatul Spaniei
15. Regatul Suediei
16. Polonia
17. Ungaria
18. Slovenia
19. Slovacia
20. Cipru
21. Malta
22. Letonia
23. Lituania
24. Estonia
25. Republica Cehă
26. România
27. Bulgaria
28. Croația

 

17) LISTA STATELOR MEMBRE ALE SPAȚIULUI ECONOMIC EUROPEAN

 

    1. Republica Austria
    2. Regatul Belgiei
    3. Regatul Danemarcei
    4. Regatul Finlandei
    5. Republica Franceză
    6. Republica Federală Germană
    7. Republica Elenă
    8. Republica Italiană
    9. Irlanda
    10. Marele Ducat de Luxemburg
    11. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
    12. Țările de Jos (Olanda)
    13. Republica Portugheză
    14. Regatul Spaniei
    15. Regatul Suediei
    16. Polonia
    17. Ungaria
    18. Slovenia
    19. Slovacia
    20. Cipru
    21. Malta
    22. Letonia
    23. Lituania
    24. Estonia
    25. Republica Cehă
    26. România
    27. Bulgaria
    28. Croația
    29. Norvegia
    30. Islanda
    31. Lichtenstein

 

18) LISTA STATELOR SEMNATARE ALE CONVENȚIEI NR. 16 A COMISIEI INTERNAȚIONALE DE STARE CIVILĂ REFERITOARE LA ELIBERAREA EXTRASELOR MULTILINGVE ALE ACTELOR DE STARE CIVILĂ, semnată la Viena la 8 septembrie 1976 (extrasele multilingve sunt scutite de APOSTILARE și traducere legalizată în limba română)

 

În prezent, 24 de state sunt parte la Convenție, dintre care 17 au calitatea de state membre ale Uniunii Europene:

1. Austria

2. Belgia

3. Bosnia-Herțegovina

4. Bulgaria

5. Republica Capului Verde

6. Croația

7. Elveția

8. Estonia

9. Franța

10. Germania

11. Italia

12. Lituania

13. Luxemburg

14. Macedonia

15. Muntenegru

16. Polonia

17. Portugalia

18. Republica Moldova

19. România

20. Serbia

21. Slovenia

22. Spania

23. Turcia

24. Țările de Jos (Olanda )

 

 

19. INFORMARE CU PRIVIRE LA CONȚINUTUL REGULAMENTULUI UE 2016/1191

 

Informații privind circulația anumitor documente oficiale între Statele membre

În temeiul Regulamentului, care promovează libera circulație a cetățenilor, începând cu data de 16 februarie 2019 anumite documente oficiale și copiile lor certificate sunt scutite de obligația de legalizare și de formalitatea apostilei pentru a fi utilizate în Statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, pentru aceste documente puteți solicita un formular standard multilingv pentru a evita necesitatea traducerii și apostilării acestora. Scutirea de obligația de legalizare și de formalitatea apostilei se aplică numai documentelor și copiilor lor certificate eliberate de autoritățile publice ale unui Stat membru și prezentate autorităților publice ale unui alt Stat membru.

Este vorba de documentele următoare:

  • documentele eliberate de o instanță sau de un funcționar al unei instanțe;
  • documentele administrative;
  • actele notariale;
  • certificatele oficiale înscrise pe documente private;
  • documentele diplomatice și consulare.

În plus, scutirea se aplică exclusiv documentelor care stabilesc unul sau mai multe dintre elementele enumerate mai jos:

    • nașterea ;
    • decesul ;
    • faptul că o persoană este în viață;
    • numele;
    • căsătoria, inclusiv capacitatea de căsătorie și starea civilă ;
    • divorțul, separarea de drept sau anularea căsătoriei;
    • parteneriatul înregistrat, capacitatea de a încheia un parteneriat înregistrat și statutul de parteneriat înregistrat;
    • desfacerea unui parteneriat înregistrat, separarea de drept sau anularea unui parteneriat înregistrat;
    • filiația sau adopția;
    • domiciliul și/sau reședința ;
    • cetățenia;
    • absența cazierului judiciar ;
    • calitatea de candidat sau participarea la vot la alegerile pentru Parlamentul European sau la alegerile locale într-un alt stat membru.

Mențiunile cu caractere evidențiate indică existența unui formular standard multilingv pentru aceste documente.

Vă atragem atenția asupra faptului că nu toate formularele standard se eliberează în toate statele membre.
Formularul standard multilingv poate fi utilizat doar într-un alt stat membru și trebuie prezentat împreună cu documentul oficial pe care îl însoțește.
Atunci când un stat membru permite prezentarea unei copii certificate a unui document oficial în locul originalului, autoritățile respectivului stat membru trebuie să accepte o copie certificată întocmită în statul membru în care a fost eliberat documentul.
Mai multe informații cu privire la regulament și la formularele standard multilingve pot fi găsite pe
portalul european e-justiție:
https://beta.e-justice.europa.eu/35981/RO/public documents forms.

Commission Internationale de l`État Civil, CIEC  http://www.ciec1.org/

Portalul European e-Justice,  https://beta.e-justice.europa.eu