Istoric | Geografie | Monografie | Stema |   Însemne  
  Comunicate | Autorități | Legislație | Sesizări |   Cultura   
home > istoric
 
 Hotărâri
 Dispoziții
 Organigramă
 Regulamente
 Buget
 Instituții subordonate
 Servicii publice deconcentrate
 Primării
 Instituția Prefectului
 e-guvernare

Istoric

     Urmele locuirii umane în județul Mureș datează din epoca neolitică, respectiv din perioada culturii Starèevo - Criș (6000 Î.Hr.). Din epoca bronzului cea mai semnificativă descoperire se leagă de dealul Wietenberg de lângă Sighișoara, care a devenit așezare eponimă pentru această cultură. Sfârșitul epocii bronzului este marcat de descoperirile (mai ales funerare) culturii Noua, de origine nord-pontică. În cursul secolului VI Î.Hr. în Transilvania pătrund triburile Scitice menționate și de istoricul grec Herodot în lucrarea sa Istorii. Tot în acest context apare pentru prima dată numele râului Mureș sub forma de Maris. La sfârșitul secolului IV din câmpia Panonică pătrund triburile celtice și de la începutul secolului II datează primele descoperiri atribuite dacilor. Una dintre cele mai importante fortificații dacice din regiune se afla pe același deal Wietenberg. Din secolul II d. Hr. zona Mureșului superior este integrată în provincia romană Dacia, pe cursul Mureșului și a afluenților staționând mai multe auxilii în localitățile Cristești, Brâncovenești, Călugăreni, Sărățeni, Sighișoara, etc. Imperiul se retrage în jurul anilor 270-274 din Dacia lăsând loc populațiilor germanice, printre care Goții și Gepizii. Prezența goților a fost surprinsă pentru prima oară în necropola de la Sântana de Mureș, care a devenit a doua localitate eponimă din județul Mureș. Secolul V marchează apariția avarilor iar din secolul VI are loc așezarea masivă a slavilor în Transilvania. Una dintre cele mai semnificative așezări s-a descoperit la Morești. De la sfârșitul secolului IX datează prezența triburilor maghiare care s-au organizat în regat creștin la începutul mileniului II, în 1001, cu încoronarea regelui Ștefan I.
     Apariția Regatului Maghiar medieval a avut consecințe și în organizarea politico-administrativă a Transilvaniei, implicit și a zonei suprapuse de actualul județ. În evul mediu teritoriul județului actual a fost suprapus în mare parte de Scaunul Secuiesc Mureș, restul fiind zone ce aparțineau comitatelor Turda și Târnava precum și scaunului săsesc Sighișoara. Evoluția habitatului în evul mediu timpuriu poate fi reconstituită doar cu ajutorul datelor arheologice, semnificative în această privință fiind săpăturile sistematice de la Morești-Sântioana de Mureș (fortificație - așezare - edificiu de cult). Numărul și distribuția localităților se poate estima cu ajutorul dijmelor papale de la începutul secolului al XIV-lea, în care figurează deja majoritatea așezărilor existente și astăzi. Pe teritoriul județului Mureș se afla reședința comitelui secuiesc în cetatea Gurghiului care era cel mai important demnitar regal după voievod în Transilvania. Erau importante și centrele comerciale și meșteșugărești din care se dezvoltă târgurile medievale și care din secolul XIV obțin din ce în ce mai multe privilegii și autonomii, unele dintre ele devenind adevărate centre urbane (ex. Târgu Mureș). Orașul săsesc Sighișoara din sudul județului a fost un însemnat centru industrial și comercial, cu bresle puternice și care a păstrat până în zilele noastre structurile medievale.

     Diferitele ordine călugărești constituiau esența vieții religioase și a educației. Cele mai importante erau ordinul franciscan din Târgu Mureș, dominicanii din Sighișoara și paulinii din Sâncrai. Istoria medievală bogată a județului este clar reflectată și prin multitudinea bisericilor romanice și gotice care aduceau județul nostru în rândul civilizației vestice.

     Numărul localităților a crescut în cursul secolelor XV-XVI. În perioada epocii Principatului Transilvan putem constata existența numelor de localități păstrate în mare parte până astăzi, definitivându-se în aceeași epocă și structura lor, întâlnită și astăzi pe teritoriul județului.

     Așezările deveneau de multe ori locul unor evenimente istorice importante cum ar fi Dieta (parlamentul) transilvană care se întrunea în diferite localități. În pofida conflictelor cu imperiul Habsburgic și cel Otoman orașele continuau să se dezvolte, iar Târgu Mureșul a obținut rangul de oraș liber regal în 1616.

     Secolele XVIII și XIX au marcat o perioadă de liniște și prosperitate sub dominația Habsburgilor. Mai multe personalități ale iluminismului ardelean au activat la Târgu Mureș. Printre cele mai importante îi amintim pe Petru Maior - istoric, filolog, membru fondator al Școlii Ardelene și protopop greco-catolic în localitatea Reghin, pe scriitorul Aranka György - fondatorul Societății de limba maghiară și pe istoricul Georg Daniel Teutsch - episcop Lutheran, reprezentantul mișcării naționale săsești, fondator al primului gimnaziu săsesc din Sighișoara și totodată al primei reviste științifice germane din Transilvania Verein für Siebenbürgische Landeskunde. Cel mai de seamă personaj târgumureșean din această perioadă a fost întemeietorul bibliotecii Teleki, Teleki Sámuel, care printre altele era și cancelarul Transilvaniei. El a sprijinit modernizarea educației publice și a fost sponsorul generos a vieții culturale transilvane pe perioada vieții sale. Biblioteca Teleki este cea mai importantă colecție de literatură iluministă din Europa centrală. În liceul reformat a studiat și a predat mai târziu faimosul matematician Bolyai János, inventatorul geometriei neeuclidiene.

     Cadrele administrative din epoca medievală s-au păstrat nealterate până la ultima treime a secolului al XIX-lea. La începutul regimului dualist austro-ungar au intervenit modificări în structura administrativă a zonei noastre. Pe teritoriul actualului județ a funcționat un comitat - Mureș-Turda, cu reședința la Târgu-Mureș - și mai multe părți de comitate, precum Târnava Mică (reședința la Târnăveni), Târnava Mare (reședința la Sighișoara), Cluj și Turda-Arieș.

     După primul război mondial, odată cu unirea Transilvaniei cu Regatul României a apărut pentru prima dată formula de "județul Mureș". Teritoriul acestuia era mai restrâns față de cel actual, dar cuprindea și zona Toplița-Borsec, fiind învecinat cu județele Târnava Mică, Turda, Cluj, Năsăud, Neamț, Ciuc și Odorhei.

     Instaurarea regimului comunist s-a manifestat și prin impunerea modelului sovietic de împărțire administrativă a României. În 1950 a fost creată Regiunea Mureș, care îngloba teritoriul de odinioară al județului Mureș la care au fost adăugate raioanele Gheorgheni, Ciuc și Odorhei. În 1952, conform sugestiilor sovietice, sistemul a fost din nou organizat, înființându-se Regiunea Autonomă Maghiară cu reședința la Târgu Mureș. Regiunea a fost alcătuită din fosta Regiune Mureș precum și raioanele Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Populația majoritar maghiară beneficia de o largă autonomie culturală (de ex. limba maghiară era limbă oficială). Ea a suferit modificări în anul 1960 când s-a născut Regiunea Mureș - Autonomă Maghiară, formată din fosta Regiune Mureș și raioanele Luduș și Târnăveni (părți din Regiunea Cluj).

     În 1968 Guvernul României a reinstaurat vechiul sistem de organizare administrativă a țării (comună-județ), modelul sovietic al regiunilor fiind astfel desființat. În același an s-au trasat și limitele actuale ale județului Mureș. Reședința a rămas municipiul Târgu Mureș, iar pe lângă municipiul Sighișoara alte orașe ale județului erau Reghin, Târnăveni, Luduș, Sovata și ulterior Iernut. După căderea regimului comunist s-au înălțat la rang de municipiu orașele Reghin și Târnăveni, iar după 2000 mai multe localități au devenit orașe (Deda, Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului, Sărmașu și Ungheni). În prezent, județul are 91 de comune și 460 de sate.

 

Redactat de către specialiștii muzeului: Berecki Sándor, Crișan Coralia, Györfi Zalán, Rus Dorin.