Istoric | Geografie | Monografie | Stema |   Însemne  
  Comunicate | Autorități | Legislație | Sesizări |   Cultura   
home > album foto > prezentare judet > tg. mures > imagini vechi ale orasului
 Hotărâri
 Dispoziții
 Organigramă
 Regulamente
 Buget
 Instituții subordonate
 Servicii publice deconcentrate
 Primării
 Prefectura
 e-guvernare

Imagini vechi ale orașului Târgu Mureș

     În centrul Podișului Transilvaniei, în culoarul larg al văii Mureșului, municipiul Târgu-Mureș apare ca unitate administrativă, definită în memoria istorică scrisă a posteriotății, în jurul anului 1300. Poziția geografică și traficul intens al locului au fost factori constanți, care au determinat, chiar în perspectivă istorică, soarta așezării, conferindu-i, încă de la începutul secolului al XIV-lea, caracterul specific de târg. Însăși numele sub care apare orașul în izvoare istorice accentuează acest caracter: Forum Siculorum (Târg al Secuilor) sau Novum Forum Siculorum (Noul Târg al Secuilor), acestea fiind primele denumiri ale orașului. În anul 1599, voievodul Mihai Viteazul îl va întitula drept "oppidi nostri Zekelywasarhely" (Târgul nostru Zekelyvasarhely). Drepturile și privilegiile regale și voievodale, acordate, în repetate rânduri, orașului, în cursul secolelor XIV-XV, i-au accentuat calitatea de centru comercial al regiunii, favorizând, deopotrivă, dezvoltarea meșteșugurilor și apariția instituțiilor orășenești. Procesul se accentuează în cursul secolului al XV-lea, datorită privilegiului din 28 august 1482, dat de regele Matei Corvinul, prin care se acordă orașului dreptul de a ține anual trei târguri. Deși, pornit pe drumul dezvoltării urbane mai bine de un veac, din punct de vedere juridic, orașul întră în rândul marilor centre urbane transilvănene abia în anul 1616, dată la care obține, de la principele Gabriel Bethlen, titlul de "oraș liber regesc".
     Privilegiul prin care principele Gabriel Bethlen ridică orașul Tîrgu Mureș la rangul de oraș liber regesc și care a asigurat cadrul legal și pentru ridicarea cetății.
     Tot atunci, se va pune și problema ridicării cetății. Situat la est de centrul actual al orașului, având în incintă Biserica Reformată, înconjurată cu un zid de apărare construit în plan pentagonal, având șapte bastione, Complexul Cetății Medievale din Tîrgu Mureș este una dintre cele mai vechi și mai monumentale clădiri de acest gen din Transilvania. Înființarea așezământului este legată de stabilirea ordinului franciscan în oraș, pe la sfârșitul secolului al XIII-lea. Primul document care atestă existența unei construcții în acest loc datează din anul 1400. Biserica și mînăstirea se extind treptat, construcția fiind terminată, probabil, în jurul anului 1442. Nici dimensiunile, nici înfățișarea inițială nu se cunosc, datorită numeroaselor modificări ulterioare. Monumentalitatea edificiului demonstrează, însă, apartenența la perioada și stilul goticului târziu. O primă modificare a avut loc în 1492, cînd, prin împrejmuirea cu ziduri de piatră a bisericii și mănăstirii, acestea sunt transformate în fortăreață, din dispoziția voievodului Transilvaniei, Stefan Báthori. Mai târziu, la începutul secolului al XVII-lea, pe vremea luptelor interne și ale intervențiilor generalului Basta, atît fortăreața, cât și biserica au suferit mari distrugeri. La îndemnul și sub îndrumarea lui Tamás Borsos - diplomat remarcabil, sol al principelui Gabriel Bethlen la Constantinopol și jude al orașului între anii 1594-1607 - încep lucrările de reconstrucție și fortificare. Denumirile bastioanelor din cetatea Târgu-Mureșului, păstrate de tradiție, precum cel al "pantofarilor", "cojocarilor", "dogarilor", "măcelarilor", "croitorilor", ne duc și azi cu gândul la aportul acestora la înălțarea fortificației protectoare a orașului. Însuși Nagy Szabó Ferenc, vestitul cronicar al orașului, căpitan al apărătorilor din cetate, era staroste al breslei croitorilor. După ocuparea cetății de către trupele austriece, ea devine sediul garnizoanei militare cantonată în oraș.
Orașul Tîrgu Mureș în anul 1827. Gravura lui Nagy Sándor după desenul realizat de Mikolai Tóth István.
     Memoria istoriei consemnează faptul că Târgu-Mureșul a devenit oraș liber regesc, la 300 de ani după Cluj, și și-a păstrat multă vreme caracterul unui orășel. Nu încape îndoială, însă, că viața sa economică a fost organizată începând cu Evul Mediu, după modelul occidental, ceea-ce i-a asigurat permanent statutul specific de "locul celui mai amplu târg din Ardeal". Acest statut, ce se va regăsi în specificul urbanistic al său, în înfățișarea "pieții" din centrul orașului, se va păstra până în a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
     Martor al unor evenimente politice deosebite, cum a fost Dieta din 1571, care, într-o epocă zguduită de războaie religioase, a proclamat libertatea confesională, sau înscăunarea principelui transilvan, Francisc Rákóczi II., orașul nu va fi ocolit nici de valurile evenimentelor politice euro-pene. La 24-25 martie 1848, vestea revoluției de la Pesta pune în mișcare orașul de pe Mureș. Alături de populația maghiară, sărbătoresc tinerii canceliști români, Avram Iancu, Al. Papiu Ilarian și alți protagoniști ai revoluției române. De aici pornesc spre Câmpia Blajului. Peste un an, generalul Bem își instalează aici Marele Cartier, iar poetul maghiar Petőfi Sándor, tot de aici va pleca pe fatalul câmp de luptă din Albești. Memoria lor a fost cinstită de către locuitorii urbei, care le-au ridicat statui în piața centrală.
     Orașul va păși pe calea modernizării în zorii noului veac datorită meritelor primarului dr. Bernády György. Canalizarea, iluminatul public, construcțiile de școli, de clădiri publice, o serie întreagă de instituții păstrează astăzi amintirea primarului făuritor al urbei moderne.
1. Orașul văzut dinspre vest (anii 1800)

2. Cetatea la începutul sec. XX

3. Tabla Regească (1789)

4. Colegiul Reformat (anii 1800)

5. Biblioteca Teleki (1802)
     Orașul păstrează azi amprentele diferitelor stiluri arhitectonice, cum ar fi goticul bisericii din cetate; barocul pur al Bisericii de Piatră a lui Ioan Bob, sau cel al bisericii romano-catolice Sf. Ion Botezătorul; dar și pe cel al palatelor franceze, ce se regăsește în palatul Toldalagi, ce găzduiește azi Muzeului de Etnografie; sau barocul târziu, îmbogățit cu elemente clasiciste al clădirii Curții de Apel, fosta Tabla Regească. Aceastei varietăți de stiluri li se va alătura, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, noul stil al palatelor din piața centrală a orașului, sau cel al Palatului Administrativ și al Palatului Culturii: stilul secession. Construite din inițiativa primarului dr. Bernády György, după planurile arhitecților Komor Marcell și Jakab Dezső, sediul Primăriei (1906-1907) și Palatul Culturii (1911-1913) sunt dintre cele mai reprezentative clădiri ale secessionului ardelean.
     Construite în maniera școlii lechneriene, cele două clădiri se împun atât prin decorația exterioară, cât și prin cea interioară, realizate din materiale autentice, valoroase. Cel mai important for al manifestărilor cultural-științifice din oraș, Palatul Culturii, găzduiește azi instituții de cultură reprezentative, precum: Filarmonica de Stat, Biblioteca Județeană, Muzeul de Artă, Galeriile de Artă și Muzeul de Istorie.
 
Piața centrală cu fîntâna lui Bodor Péter (anii 1800) Centrul orașului în anul 1913

Tîrg la Tîrgu Mureș (prima jumătate a sec. XX.)

Kossuth Lajos (1899) Obeliscul lui Petőfi (1912)

Bem József (1880) Monumentul principelui Fr. Rákóczi II. ( 1907) Statuia lui Avram Iancu (1924)

Vitralii reprezentând clădirea nouă a primăriei și locul unde s-a ridicat ea (opera lui Roth Miksa)

Primăria - azi sediul Prefecturii și al Cons. Jud. (1906-1907) - și Palatul Culturii (1911-1913)